Start Complexul lui portnoy online dating

Complexul lui portnoy online dating

Şi nici nu ştiam că există o rezolvare pentru vocile critice din această lume.

Dacă ne întrebăm ce punem în balanţă azi pentru a constata valoarea unei opere, s-ar putea să ne trezim în faţă cu o listă aproape interminabilă.

Subiectivi, oamenii vor dori să pună rând pe rând câte ceva, iar criteriile vor fi pe cât de multe, pe atât de diferite.

Ar fi putut culege această idee sumbră de oriunde; e o credinţă generalizată aici, în lumea occidentală, din cauza influentei moşteniri emoţionale a sacrificiului creştin şi a romantismului german – căci ambele au acordat o pondere excesivă meritelor agoniei”.

Fiindcă, aşa cum explică tot ea, creativitatea noastră „creşte ca iarba de pe trotuare, prin crăpăturile dintre stările noastre patologice – nu din stările patologice înseşi”, chiar dacă mulţi oameni sunt convinşi tocmai de opusul acestui adevăr.

Îmi spun şi eu asta în timp ce mă încăpăţânez să aştept inspiraţia în faţa laptopului, aşezată cuminte la masa de lucru. Am avut bucuria să descopăr cartea lui Elizabeth Gilbert pentru a înţelege, de fapt, cât de mult greşim când credem că astfel de frustrări care se nasc în timp ce aşteptăm „un semn divin” sunt fireşti.

Doar ştie că la ora asta e timpul să ne punem pe treabă. Nu ştiam nici cum să lucrez cu teama aşezată lângă mine, cu coatele pe masă, urmărind curioasă ce mai fac, ce mai scriu.

Prin munca de scriitor făcută cu atâta sârguinţă (mărturiseşte că timp de zece ani, între vârsta de douăzeci de ani şi cea de treizeci, a scris zilnic), Gilbert a descoperit şi învăţat multe lucruri despre ea-femeia, despre ea-scriitorul, despre ea-creatorul şi artistul.

Lecţiile pe care le prezintă, aşadar, în carte, nu sunt nici pe departe rostite de pe un ton superior.

Gata umanilor, m-am prins de ce a ajuns romanul sa citeasca atat de putin in vremurile astea grele…Nu e lumina, frate, de citit, decat o data pe luna!

Lasand poantele la o parte, mai citeste cineva carti? faceti si voi niste recomandari, mai am putin si termin ce citesc acum si de ma duc din nou la librarie…

Aşa se face, potrivit lui Elizabeth Gilbert, că vom întâlni mulţi „artişti care se agaţă deliberat de suferinţa, dependenţele, fricile şi demonii lor” din cauză că „se tem că, dacă renunţă la angoase, identitatea lor va dispărea”.